Dupa mariajul cu New York-ul si un flirt reusit cu Londra, Woody Allen s-a lasat prins intr-o idila torida cu Barcelona. Si fac un cuplu frumos: ea ii da tot ce are mai bun (vin rosu, locatii superbe si mult sangre ardiente), el face cel mai placut si convingator product placement din cate s-au vazut.

Se stie, Allen a inventat mereu povestea perfecta a spatiului de care apartine pe moment - New York-ul ca personaj al fanteziilor si al anxietatilor, Londra ca fundal pe care se dezvolta scheme dramatice mostenite de la tragediile elisabentane si acum Barcelona, unde se aprind si se sting inimi dupa vraja si pofta locului.

E vorba de inima Cristinei (Johansson), gasculita care cade repede la asternut, dar flirteaza cu arta, si de cea a lui Vicky (Hall), prietena responsabila, logodita, care doar crede ca stie ce vrea. Si ce fac americancele in vacanta de vara in Spania? Una fara sa vrea, cealalta pentru ca asta cauta, se amorezeaza de Juan Antonio (irezistibilul Bardem), pictor lipsit de prejudecati care intelege ca viata e plictisitoare si merita traita.

Totul pana intra in scena fosta nevasta, o pictorita jucata salbatic de Penelope, pe langa care toate femeile din viata lui Antonio sunt doar o copie palida; pentru ca sunt artisti, ei nu pot trai nici impreuna, nici separat.

Senzationale, pe langa farmecul nelipsit al pasiunilor latino, sunt lejeritatea si comicul prin care Allen infaptuieste un studiu aproape clinic al tuturor posibilitatilor amoroase (cuplu de conformisti, cuplu de artisti, menage a trois), dar si emotia de care e incarcata privirea in interiorul acestora.

Fetele se intorc in America nesifonate cum au venit, dar cu o poveste care, ca si tagline-ul filmului, ne aminteste ca viata e opera de arta fundamentala.

In urma lor ramane un film sexy, amuzant si lejer, ca o vacanta de vara in Barcelona.

Comments