Revenind la lumea reala, in care nu pot decat sa va invidiez pentru vacanta prelungita, va intreb: e bine sa invidiezi? E constructiv? Te ajuta la ceva in afara de a pune bazele ulcerului si ale unei crize de nervi? Pentru ca, sa fim clari, invidia e sentimentul care denota o grava dezamagire de si in sine. Adica esti prea fraier sa pui piciorul in prag, dar te oftici ca altul n-a fost la fel de incet ca tine.

Sa pastram un moment de reculegere pentru capra noastra, daca a vecinului tot n-a murit. Si sa incepem sa aruncam grausor de sobolani peste gard. Daca nu inhata patrupeda momeala, macar se face de-o plantatie de grau rosu, para los ratas.

Bine, daca vreti ca invidia sa ma cuprinda in profunzime, ati putea sa–mi spuneti, via mail sau facebook – are Sapte seri-ul cont, are – cum v-ati bucurat de vacanta. Ce-ati facut, pe unde-ati fost, cu cine ati … una-alta, stiti voi. Povestiti-ne despre culturi straine si despre obiceiuri de Craciun sau despre cum se petrece Revelionul in Zanzibar. ORICE. Ca sa ne hranim cu povestile voastre pana cand apucam si noi sa ajungem pe meleaguri straine. Ca sa incepem sa facem o agenda cu tarile de vizitat si in aceeasi masura sa stim pe care le ocolim. Aici chiar vorbesc serios. Ne-ar prinde bine ponturi despre tari si cultura lor.

Va parasesc, dragilor, merg sa-mi cultiv invidia. O s-o fac mare si frumoasa, verde-smarald, o imbrac in rochie si o pregatesc de maritis cu printul Broasca. E avanpremiera Printesa si Broscoiul, am de unde ma inspira. Wish me luck!