Se joaca de 9 ani. In baruri, in cluburi, in teatre. Are prospetimea, vitalitatea si autenticitatea unui show pe care nimic nu l-a putut altera. Nici schimbarea de spatiu, nici momentele in care nu s-a jucat.

L-am vazut in 2001 la Teatrul LUNI de la Green Hours si, cel mai recent, in cadrul festivalului Ideo Ideis de la Alexandria. E vorba despre Zaruri si carti de Sam Henry Kass (scenarist la Seinfeld) in regia lui Florin Piersic jr., cu Florin Piersic jr. si Petre Fumuru.

Zaruri si carti e spectaolul unei frictiuni. Hilare, absurde, tensionate.

Relaxarea explodeaza si calca pe pojghita nervilor tinuti sub control. De la un punct incolo, calmul devine o fictiune. Doua fete se contracta si se dilata. Fata lui Piersic jr. se crispeaza de enervare, in timp ce fata lui Fumuru casca un zimbet stupid. Dusul de intrebari aberante ale celui care trebuie sa schimbe zarurile si cartile ca sa nu apara suspiciuni - Petre Fumuru - curge peste explicatiile unui patron scos din minti - Piersic jr.

De la premiera din 2001, Zaruri si carti nu s-a degradat absolut deloc. Rigoarea actiunilor milimetric dozate, pauzele burdusite de neintelegeri, ping-pong-ul replicilor si marcajele perfecte ale situatiei il transforma intr-un spectacol intact, care nu a cazut, nici o secunda, in tentatia supralicitarii comicului sau a jocului la public. Intr-un peisaj teatral in care nu mai recunosti spectacole la citeva luni dupa ce au avut premiera, Zaruri si carti este o exceptie. Un spectacol cu câteva scene memorabile, cum e cea finala in care ochii lui Fumuru fac piruete.