Teroarea musca alb. O comunitate moare de frica. O pandeste avalansa. Timp de noua luni pe an traieste in soapta. Orice zgomot poate produce dezastrul. In orice secunda, avalansa se poate declansa si poate ucide urme de viata sugrumate de teama. Posibilitatea devine mai cumplita decat intamplarea reala. Intr-o lume in care viata e programata si periclitata de avalansa, oamenii isi inghit cu noduri firmiturile de libertate. Radu Afrim, scenografa Iuliana Valsan si echipa spectacolului Avalansa (text: Tuncer Cucenoglu, Teatrul National Bucuresti) creeaza bobarnace de teama. Obiecte, gesturi, oameni impinsi de frica spre mai putinul din ei, spre aproape nimicul din ei. Nimeni nu mai poate fi el insusi atata timp cat trebuie sa-si planifice viata intima in functie de un pericol care-i poate nimici existenta. Un copil pulseaza in burta care, daca-i da nastere inainte de termen, ameninta cu moartea o lume intreaga. Sotia e pe punctul de a fi ingropata de vie. Istoria se repeta.
Spectacolul construit cu o migala de croseta este asemenea unei eprubete in care fricile, obsesiile si frustraile se depun in asteptare. Blana alba pe podea, macrameuri albe pe tavan. Intre aceste materiale vulnerabile se traieste cu moartea-n ceafa. Scenografa Iuliana Vilsan concepe o camera-palnie. Pentru ca in fiecare obiect invelit se scurge un vas enorm de spaime. In fiecare lucru se aude istoria fricii mostenite. Ca si cum nimic nu se poate termina niciodata, ca si cum toti sunt manechine de gheata care vin sa moara in locul in care nu se mai poate trai decat cu pretul uciderii libertatii. Fara excese si fara patetisme, precis si nuantat in geometria gesturilor, jocul actorilor reuseste sa fie parte omogena din carapacea alba in care trebuie sa se miste.
Avalansa e un spectacol asamblat in cele mai fine detalii. Nu-l ratati!

Comments