Iata ca spre sfarsitul anului trecut, Editura Polirom a publicat Tara mlastina si alte poeme (traducere de Dan Sociu; ilustratii de Tudor Jebeleanu), o antologie Seamus Heaney, nu una completa, dar una care prezinta o selectie foarte generoasa. Laureat al Premiul Nobel in 1995, Heaney este un poet ale carui carti se vand foarte bine, dupa cum reiese din spusele celor de la Los Angeles Time: "Doua treimi din cartile de poezie vandute in Marea Britanie purtau pe coperta numele lui Seamus Heaney. Si asta in ciuda faptului ca a protestat la includerea lui in The Penguin Book of English Verse cu aceste cuvinte: tineti minte, pasaportul meu e verde/ paharul cu voi nicicand n-am ridicat/ nici pentru Regina vreun strop n-am inchinat". Dar Heaney nu este un poet care militeaza frecvent pentru drepturile irlandezilor. Nu, el isi declara dragostea pentru tara sa intr-un alt mod, mai inalt din punct de vedere al constiintei artistice. Freamata Irlanda in el, oricine poate intelege asta. E de ajuns sa citesti astfel de versuri: "Am visat ca dormeam pe muschi de padure/ in Donegal, pe un mal de turba sub paturi, cu fetele/ expuse toata noaptea intr-o burnita umeda,/ palizi ca puii de mesteacan".