Cartea de teatru nu se vinde. Cam asta spun editurile care publica foarte putina dramaturgie, in raport cu volumele de proza, memorialistica etc. O strategie de promovare care sa implice fragmente de spectacole-lectura si lansari-performance ar aduce pieselor publicate mai multa vizibilitate.
La Editura Curtea Veche a fost lansat, in cadrul Bookfest, volumul dramaturgului maghiar Andras Forgach. Cele patru piese – Vittelius, Ospatarul, Femeia de serviciu si Cheia au o structura dramaturgica puternic individualizata, sunt diferite ca problematica si registru abordat. Andras Forgach trece cu usurinta de la analiza fiziologica a decaderii unui imperiu si, implicit, a unui lider, pe care fiecare muschi il doare cumplit, la constructia unor relatii ambivalente, in care doua personaje isi disputa autoritatea.
Prima piesa – Vitellius – este un laborator de disectie a neputintei unui om pe care apasa greutatea unui imparatii. Un corp masiv, ingretosat de propria lui umanitate, se zbate in grasimea unei existente care-i face rau. Vitellius este piesa senzatiilor halucinante, care amesteca mila de sine cu ura de sine: „Ma dor dintii care mi-au mai ramas. Ma doare gingia putreda...”, „Sunt un cadavru viu inecat in grasime”. Anatomia durerii devine punctul forte al unui text in care corpul ajunge sa fie un cosmar.
Numitorul comun al pieselor este disconfortul de a fi in lume, cumulat cu nevoia de a patrunde sau a ramane in spatii care pot aduce, fie si temporar, o anumita stare de tihna. Femeia de serviciu vrea sa-si gaseasca in garsoniera ceea ce a pierdut acasa - siguranta. Actrita din Ospatarul, parasita de iubit, isi petrece abandonul intr-o camera de hotel in care isi cauta linistea. Personajele din Cheia sunt prinse intr-un ritm abracadabrantic, in spatele unei usi care se deschide spre toate neintelegerile posibile.
Lumea pieselor lui Andras Forgach este o suprapunere de yale.

Comments