Lumea lui Pippo Delbono, unul dintre cei mai explozivi autori de teatru din lume, este o celula a exclusilor care-si striga dreptul de a fi vizibili. Delbono face un teatru al existentei indoliat-solare, un teatru al contrastelor poetice si politice, in care o umanitate fragilizata de frica de a fi pe pamant iese la lumina si-si spune povestile supravietuirii in afara usilor care o condamna zgomotos la incarcerare.
Cel mai recent spectacol al companiei sale, Dupa batalie, prezentat in cadrul Festivalului Malta de la Poznan (4-9 iulie), este un poem dedicat celor care-si pierd legatura cu existenta din jur. Celor care fac sa renasca speranta in cei care inca mai traiesc. In acest spectacol, Delbono a colaborat cu muzicianul de origine romana Alexander Balanescu, creatorul unui concept sonor perfect integrat violentei acustice si tacerilor pline din Dupa batalie. Balanescu creeaza un spatiu muzical-alternanta de stari contrastante, care devine matricea urletului spart in mii de sunete vulnerabile, rostite de vocea in fierbere a lui Delbono. O voce care performeaza intensitatea distrugerii lumii din jur si a semirenasterii. A aberatiilor care-i legitimeaza pe unii sa ne reprezinte pe noi toti.
Teatrul lui Delbono te spala de luciditatea rece si te topeste in intensitatea participarii la un univers care se surpa si se reconstruieste din gesturi inocente si din actiuni crude. Gesturi de copil care invata sa se bucure si actiuni ale celor care nu-si mai recunosc lumea in care au crescut. Personajele sunt inghetate in imobilism, tresar violent, danseaza cu miscari fracturate, obsesiv reluate, ies si reintra in conventia unui circ-lume politica in care isi povestesc dramele excluderii.
Dupa batalie este spectacolul unei umanitati (in)frante si impacate cu ea insusi. Cu neputinta si forta de a-si lua la un moment dat zborul.
 

Comments