Prezenta amatorilor in teatru aduce un tip de autenticitate care da spectacolelor o atmosfera cu totul aparte.

In 2001, regizorul Radu Apostol dadea copiilor strazii un spatiu de reprezentare sociala printr-un spectacol din beton si vis, din traume si iluzii, singular la acea data. In Acasa (text Ludmila Razumovskaia), Apostol a coborat in strada de unde i-a urcat pe scena pe copiii care dormeau la metrou, in canale, in gara, pe copii fara un spatiu al lor si numai al lor. Povestea textului a rezonat perfect cu problematica celor care-si luau zilnic, in plex, pumnii unor experiente la limita supravietuirii. Acasa a fost spectacolul-document al unei realitati care taia la sange fibra de afectivitate a unor pusti batatoriti de ratarea propriilor lor existente.

In 2007, dramaturgul si regizorul argentinian Rodrigo Garcia a creat pentru Festivalul de la Avignon un spectacol -Cruda. Vuelta Y Vuelta. Al Punto. Chamuscada - in care prezenta actorilor amatori era repezentativa pentru forta lumii documentate de Garcia.

In fiecare an, in cartierele marginase din Buenos Aires se face un carnaval al saracilor. Atunci, oameni care traiesc un an de zile haituiti de mizerie renasc cateva zile. E timpul lor, timp de rememorare si frenezie. Se scot mese afara si fiecare aduce putinul pe care il are, intr-o explozie de bucurie care ii face mai apropiati unii de ceilalti ca oricand. Regizorul i-a adus pe scena pe cei care traiesc o data pe an o rupere de ritm, o evadarare din cotidian. Saracii canta, fac focul, se misca lejer, se bat cu spuma ca si cum ar fi acolo, intr-unul dintre acele cartiere in care viata se traieste frust, brut, pe burta goala.