Festivalul National de Teatru e un substantial proiect de cercetare. Invitarea unor teoreticieni majori da festivalului o greutate de care orice fenomen, mai ales unul destul de putin conectat la esteticile contemporane, cum e teatrul romanesc, are nevoie. Pe 1 noiembrie, trei nume-icon ale cercetarii teatrale s-au aflat la UNATC: Richard Schechner - tatucul performance-ului, Aleks Sierz - autorul unei carti de referinta in teatrul britanic - In-Yer Face Theatre si Hans Thies Lehmann - cel care a teoretizat transformari esentiale din domeniul artelor performative.
Sierz a tinut o conferinta pe 31 octombrie, Hans Thies Lehmann a venit pentru lansarea cartii sale, Teatrul postdramatic, iar Schechner si-a prezentat, timp de 3 zile, sistemul de lucru.
Aleks Sierz este unul dintre cei mai fini observatori ai liniilor de forta din dramaturgia britanica. Creator al unui sistem de analiza bazat pe structura textului dramatic, Sierz s-a concentrat pe vocile puternice ale unor dramaturgi - Sarah Kane, Mark Ravenhill, Anthony Neilson - care au revolutionat scriitura de teatru, care au facut din metafora cruda o imagine scenica. Care au impus un teatru frontal, provocator, cinic si clinic, explicit in descrieri violente. In teatrul britanic, cultivarea textului contemporan a devenit o politica manageriala constant sustinuta. Masa critica de noi dramaturgi si-a gasit in continutul repertorial un loc extrem de bine pozitionat. Sierz a punctat o diferenta relevanta pentru metoda de lucru si continutul textelor dramatice britanice. E vorba de doua tipuri de dramaturgie: literala, care preia realitatea si o expune scenic fara s-o modifice, si metafizica, in care fapte reale sunt filtrate si recompuse. Aceste doua directii marcheaza stilul dramaturgilor contemporani pe care autorul ii ia la bani marunti.

Comments