Sunt un biet suferind, diagnosticat ca "watchaholic in ultima faza", imposibil de tratat. In sertarul noptierei din stanga patului matrimonial ascund, precum un pacient in sevraj, 23 de ceasuri. Acela e sertarul care, daca s-ar deschide precum un Sesame, ar putea sa furnizeze Primariei Capitalei cate un orologiu pentru fiecare intersectie importanta din Bucuresti.

N-o sa le imprumut nimanui nicicand pentru ca acele "timepieces" din noptiera mea sunt masura fiecarei depresii si a fistecarei bucurii traite in teribilii ultimi trei ani de viata. E varianta mea moderna la epocalele clasoare cu timbre. Am strans acolo, intre cele patru scanduri de lemn, de la primul meu Swatch, modest si meschin, pana la expensive-ul Tag Heuer-ul Carrera, cel de-i face Brad Pitt reclama prin reviste. Din luna in luna, sterg de praf si le potrivesc acele celor trei Tissot-uri (la fel de avantajoase la raportul calitate/pret precum Toyota in industria auomobilelor), dar si doua exponate fashionable de la Emporio Armani si Calvin Klein.

Cand mi-am cumparat de la Amsterdam un model Ingersoll Automatic, cercul apropiatilor mi-a pus diagnosticul final: "E nebun de legat!". Insa, eu, ca orice dependent cu patalama de la medic, am gasit scuza: "Nu puteam sa nu-mi iau Ingersoll-ul, e tocmai ceasul cu care Sir Alan Cobham a efectuat, in 1928, primul zbor din istoria aviatiei peste continentul negru, Africa!". Aiurea. Mint precum un criminal cu alibi perfect. Mi-am cumparat ceasul pentru a traversa cu bine depresia ca vara asta nu am avut concediu.

Colectia mea de ceasuri: cercetati facturile de la la contabila mea. Placerea de a gasi o minciuna-pretext pentru fiecare achizitie: de nepretuit.

Comments