Subiectul editorialului de fata este tocmai unul dintre artistii mai putin cunoscuti publicului larg de la noi, Chris Simmonds, invitat pe 3 iulie, in clubul amintit. Daca numele nu va spune mare lucru, ar trebui sa stiti ca familia artistului, originar din Londra, era foarte apreciata pe scena funk-ului britanic din anii ’80 (vezi grupul Hi-Tension). Angajat in diverse job-uri part-time, tanarul Chris si-a investit banii astfel castigati in inchirierea studio-urilor de inregistrare pentru repetitii.

Ceva mai tarziu, sansa face ca Simmonds sa primeasca un post in cadrul Time Radio, din Londra, unde avea ocazia sa difuzeze soul, jazz sau funk. Nu peste mult timp incepe colaborarile cu Carl Cox sau Colin Dale, iar dupa 1993 ii cunoaste pe Richie Hawtin si Mike Huckaby, lansand, singur sau alaturi de acestia, importante productii house cu influente funk, hip-hop si soul, intre care EP-uri, compilatii mixate sau remixuri. Chris Simmonds cultiva astazi, in primul rand, un house, condimentat cu nu-jazz si neo-soul, britanicul fiind considerat, de unii, chiar egalul unor nume ca Sneak sau DJ Mes.