Cum revista Romania literara a facut urmatoarele nominalizari pentru Premiul Cartea Anului 2010: G. Adamesteanu, Provizorat; Ana Blandiana, Patria mea A4; Lucian Boia, Germanofilii; A. Oisteanu, Narcotice in cultura romana; H.-R. Patapievici, Ultimul Culianu; Ion Vianu, Amor intellectualis; Violeta Popa si George Volceanov, pentru traduceri din Shakespeare, Sonete, Furtuna si Hamlet; m-am intrebat daca sunt si alte volume care ar merita sa fie luate in discutie (desigur, e posibil ca in putinul timp ramas din acest an sa apara niscaiva opere superioare celor deja publicate, mai ales ca este in plina desfasurare Targul de Carte "Gaudeamus"). Sa nu se inteleaga ca nu as fi de acord cu alegerile celor de la Romania literara. Lista mea e doar o completare. Iata propunerile (intr-o ordine aleatorie): Vasile Ernu si Bogdan-Alexandru Stanescu, Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, Ed. Polirom; Cartarescu, Nimic, Ed. Humanitas (Poeme din perioada 1988-1992, publicate abia acum. "Ghici ce fac. Da, ma cunosti deja bine tu,/ tu, cititor al poeziei lui M.C.: evident,/ ma duc la oglinda." Un M.C. usor plictisit, dar care, Dumnezeu stie cum, nu ne plictiseste deloc), Liiceanu, Intalnire cu un necunoscut, Ed. Humanitas; Marin Malaicu-Hondrari, Apropierea, Ed. Cartea Romaneasca; Dan C. Mihailescu, Despre Cioran si fascinatia nebuniei, Ed. Humanitas (Precizie de samurai si trepidatie de hedonist); Andrei Plesu, Note, stari, zile, Ed. Humanitas; O. Nimigean, Radacina de bucsau, Ed. Polirom (Un roman amar, greu, cu multe scene antologice); Letitia Ilea, Blues pentru cai verzi, Ed. Cartea Romaneasca; Mircea Cartarescu, Frumoasele straine, Ed. Humanitas (avem nevoie si de literatura umoristica de buna calitate, nu?); Dumitru Tepeneag, Camionul bulgar, Ed. Polirom (desi e vorba, printre altele, despre santierul unui romancier, ar fi bine ca dezordinea textului sa nu fie confundata cu o nestiinta a autorului de a-si construi romanul, fiindca marele farmec al cartii vine din chiar aceasta extraordinara capacitate a lui Tepeneag de a mima nesiguranta unui scriitor); Radu Paraschivescu, Fluturele negru, Ed. Humanitas (cea mai buna carte a lui R.P., scrisa splendid, un foarte bun roman despre Caravaggio).
Poate mai sunt si alte carti care ar merita sa fie mentionate, dar fie nu-mi amintesc acum de ele (ceea ce deja e un semn rau, nu?), fie nu le-am citit, fie, pur si simplu, n-am habar de existenta lor. Pe cei nedreptatiti, ii rog sa ma ierte.

Comments