Billy Elliot e un musical hit. Explozie de imaginatie care-si schimba spontan culoarea – light design-ul combina jeturi de rosu-violet cu un albastru incendiar –, Billy Elliot (coloana sonora – Elton John) se joaca la Palace Victoria Theatre din Londra cu sala plina, in ovatiile copiilor si ale adultilor, public care incremeneste cind pustiul se misca tot timpul ca si cum ar avea aripi in calciie.

Manusile de box se transforma in poante care schimba radical existenta unui copil dintr-o familie de mineri. O profesoara cu fler simte talentul lui Billy si-l pregateste sa intre la Royal Academy of Dance.

Componenta socio-politica este explorata in musical in toata violenta manifestarii grevei minerilor care refuza sa coboara in mine. Suprapunerea, rezonanta prin corespondenta sint principiile de baza ale structurarii spectacolului. Dansul furios al lui Billy se loveste de scuturile de protectie ale politistilor. Billy gliseaza intre miscarea agresiva a minerilor si incrincenarea cu care politistii, ca niste roboti, inainteaza.

Un copil-inger - Trent Kowalik (in varianta in care am vazut eu show-ul)-, cu un corp care pare facut din oase-arcuri, sfideaza legile lumii in care s-a nascut si plonjeaza in visul pentru care pare sa se fi nascut.

Billy Elliot are de toate: emotie organica, umor debordant si continut politic, care e permanent fundalul unui destin cu un picior in platitudine si cu celalalt in cel mai frumos vis.

Comments