Melancolica moarte a Baiatului-stridie (Ed. Humanitas, 2009) este o carte bizara.

Poezie de-un umor negru, intr-un stil voit copilaresc. Versurile dinamice au un aer zglobiu, chiar inocent, contrastand spectaculos cu ingrozitoarea lume pe care o descriu, o lume populata de personaje care abia mai pastreaza contactul cu umanul.

Ne intalnim cu Robotelul ("Nu era cald, n-avea carlionti/ Si n-avea nici piele./ Doar un strat de cositor subtire si rece."), cu Fata cu multi ochi ["Era chiar draguta/ (dar si neomeneasca!)"], cu Pustiul-pata ("el are un singur talent:/ lasa in urma niste pete livide."), cu Baiatul-stridie ("Zece degete la maini, tot asa la picioare,/ avea putulica, vedea,/ putea auzi si simtea,/ dar normal?/ Nu prea."), cu Roy, baiatul-toxic ("Ce el obisnuia sa respire/ pe ceilalti ii asfixia!"), cu Mumiutul ("era tare si-nauntru suna gaunos"), cu Gunoiela ("Putea ca un sconcs,/ mereu plina de zoaie."), cu Sue ("fata care obisnuia/ sa traga pe nas superglue") etc.

Ne aflam la jumatatea drumului dintre bancurile cu Alinuta-sadica si intamplarile lui Daniil Harms, totul tasnind din monstruosul revelat in Metamorfoza lui Kafka. Dincolo de ludicul absurd al textelor, ramane impresia pregnanta a unei critici la adresa lumii artificiale, toxice, mecanizate, crude, alienante in care traim.

Autorul cartii este Tim Burton (regizorul unor pelicule celebre, precum Edward Maini-de-Foarfeca, Legenda calaretului fara cap, Big Fish ori Charlie si fabrica de ciocolata), tot el realizand si ilustratiile. Traducerea (excelenta!) este semnata de Marius Chivu.

Comments