In Romania, teatrul ramine prea mult pe scena, prea mult in teatru.

Initiativele de dislocare sint extrem de putine, desi succesul lor ar fi, cu siguranta, maxim si la nivel de mutatie a conceptului de spectacol si a receptarii.

Un atac teatral urban s-ar putea concretiza intr-o serie de descinderi in spatii publice, care se pot coagula intr-un proiect performativ pe termen lung, cu sanse mari de implementare.

Imaginati-va ca veti vedea teatru in

1. banci

2. ganguri

3. mall-uri

4. supermarket-uri

5. benzinarii

6. piete

7. fast-food-uri

8. autobuze

9. etc.

Dar nu azi un spectacol si peste doua luni altul, ci, timp de citeva saptamani, in diverse locatii, diverse spectacole care ar trebui sa aiba o dominanta conceptuala comuna: adaptarea la spatiu, asamblarea pentru spatiul respectiv.



Veti asista la concentrate de teatru, la pastile de teatru pe care le inghititi instant si pe care, poate, cine stie, le veti cauta ulterior in diferite cartiere.

si daca imi spuneti ca s-a mai facut, va spun ca n-ar fi rau sa se mai faca. Repet: nu dispersat, nu aleatoriu, ci cu viziune pe termen lung, cu un concept clar si bine articulat in asa fel incit efectul de diseminare sa fie cit se poate de mare.

Iesirea teatrului din teatru nu anuleaza dependenta lui de locatia conventionala, ci dimpotriva, deschide, asa cum spuneam la inceput, nu doar actul de a produce spectacol, dar si actul de a intelege teatralitatea inconjuratoare.

Comments