In Casino Royale, dincolo de renasterea unei francize, aveam de-a face cu formarea unui personaj, mai bine zis anihilarea totala a unei fiinte umane. Bond begins acolo unde se termina filmul, odata cu tema muzicala familiara care e absenta total pana atunci si odata cu replica legendara, "the name is Bond, James Bond". Quantum of Solace /Partea lui de consolare, incepe direct unde se termina Casino Royale, cu un Bond extrem de furios, suparat si frustrat. Urmeaza un revenge movie, sumbru, rapid (daca CR era cel mai lung Bond, acesta e cel mai scurt) si primul sequel direct din istoria de 22 de filme 007 inceputa in 1962. Revista Empire l-a descris cel mai bine, "The Dark Knight of James Bond movies". Este cel mai scump film din serie, cu locatii spectaculoase (Italia, Anglia, Spania, Austria, Panama, Chile, Mexic). Si unul din cele mai bune, peste toate cele cu Brosnan si anteriorul CR. Titlul, alambicat, vine de la o povestire de Ian Fleming, dar scenaristii au preluat doar atit. Noua organizatie Quantum a fost inventata special (producatorii nu au drepturile pentru SPECTRE, vechii inamici ai lui Bond), dar ideea de solace (mingiiere, consolare, closure), aparea in scriitura lui Fleming. Subiectul (co-scris din nou de Paul Haggis) are mai multe in comun cu Chinatown decit cu celelalte 007. Este primul Bond care are regizor cu personalitate (egal auteur) si nu e simplu executant. Germano-elvetianul Marc Forster a facut pina acum filme intimiste, de arta (Monster's Ball, Finding Neverland, The Kite Runner) si se simte mina lui mai artsy, el adauga detalii care nu sunt neaparat exotice sau culoare locala, ci de finete si atmosfera (o secventa virtuoasa la opera - Tosca-in Austria la Berganz). El si-a adus si propriul director de imagine (Roberto Schaefer). Repros, apropierea prea tare de seria Bourne, cu angajarea regizorului second, responsabil de coregrafiile acestuia si taieturi spasmodice in primele doua secvente de actiune (cele italiene). Daniel Craig e un actor mai bun ca toti predecesorii lui, asa ca ii crezi furia si determinarea. Dincolo de datele fizice controversate, pare a fi cel mai potrivit Bond pentru vremurile pe care le traim, un asasin singur, rece, psihotic. Filmul are una din cele mai bune scene de psihologie ale personajului: discutia din avion intre el si Mathis (Giancarlo Giannini).

Olga Kurylenko e cea mai realizata Bond girl de la Maryam D'Abo in The Living Daylights si cea mai motivata de la For Your Eyes Only incoace. Iar Mathieu Amalric (din Scafandrul si fluturele) e unul din cei mai complecsi negativi, total dus in aparenta lui normalitate. Muzica excelenta (David Arnold, compozitor atasat, acum la al cincilea 007), e reminiscenta de cele mai bune partituri John Barry, iar piesa titlu, Another Way to Die, de Jack White cu Alicia Keys, e primul duet din istoria Bond. Noul designer Dennis Gassner il omagiaza pe Ken Adam (decorul hotelului din desert Perla de las dunas), dar sunt si rapeluri la precedentele filme din serie, de la Goldfinger la Licence to Kill. Secventa trademark cu teava armei apare la sfirsit, unde genericul ne anunta ceea ce de-abia astept, James Bond will return!

4 stele jumatate din cinci

Comments