Ion Muresan e un personaj pitoresc, jucat (cum banuiesc unii) sau nu. La "Cafeneaua critica" de miercuri, 12 ianuarie 2011, din Club Control, al carei invitat a fost, mi-a placut sa-l vad coborand in firesc orice incercare de exagerare a sensului poeziei sale. Cand s-a cautat smulgerea marturisirii ca da, "alcoolul" ascunde in ultimul sau volum o dimensiune metafizica, Ion Muresan a declarat blajin: "Adevarul e ca alcoolul imi face bine". La Ion Muresan, carciuma este un spatiu al confesarii. Din acest spatiu se inalta o spovedanie cantata de betivi. In carciuma se spun adevaruri nemarturisite in alta parte, nici macar in fata unui preot.
cartea Alcool (Editura Charmides, 2010) reprezinta mult asteptata revenire a unui mare poet contemporan. Volumul cuprinde multe poeme extraordinare si se asaza ferm printre titlurile de referinta ale poeziei romane.

Note zilnice, Camil Petrescu, Ed. Gramar, 2004. Excelente primele doua note, apoi isi propune ca "de aci incolo, numai fapte" si totul devine atos, fara culoare, cu multe detalii nesemnificative. Ce impresioneaza e saracia crunta si nedreapta in care a trait acest mare scriitor, ca si neintelegerea pe care i-au purtat-o multi dintre contemporanii sai (Cezar Petrescu, in articolul Un om intransigent, publicat in Curentul (8 martie 1928): "Camil Petrescu, autor de mici parturi dramatice si stihuite"; Eliade, in Oceanografie (1935): "Sunt sigur ca Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici se va bucura, in cincizeci de ani, de o atentie pe care scrierile domnului Camil Petrescu nu au obtinut-o niciodata pana acum si pe care, foarte probabil, nu o vor obtine nici de acum inainte"; Petru Manoliu, in Credinta (10 iunie 1937), numindu-l pe Camil, "Camila":
"E fricos ca un soarece si inteligent ca un dop de pluta").

Comments