Mort la doar 21 de ani, poetul Nicolae Labis nu a apucat sa-si gaseasca stilul. A fost fie pe urmele lui Eminescu, fie pe cele ale lui Maiakovski, pe urmele lui Rimbaud sau ale lui Baudelaire… Totusi, cateva dintre poeziile sale nu doar ca rezista in timp, dar au calitati exceptionale. Albatrosul ucis, Moartea caprioarei, Dracul schiop, Pasesc prin raul subteran, Am douazeci de ani, Rasul, Biografie, Sunt spiritul adancurilor, Subiect de balada, Francois Villon, Ursoaica, Arsita, Ganduri pentru pescarii din delta.

Poetul, atat de tanar, se arunca intr-un impetuos elan al glorificarii naturii sale profunde, privind superior spre bietii muritori de rand. Desigur, varsta poetului justifica acest demers. "Pasesc ferit prin raul subteran/ Si galbenele ape ma ascund./ Doar lancea mea deasupra mai razbate/ Primejdioasa rasarind din fund" (Pasesc prin raul subteran), "M-am scufundat in mine la mare adancime" (Intima comedie), "Sunt spiritul adancurilor,/ Traiesc in alta lume decat voi" (Sunt spiritul adancurilor).

Cat despre comunismul lui Nicolae Labis, cred ca problema ar trebui tratata intr-un mod cu totul secundar. Unuia abia trecut de adolescenta nu-i poti pune ca piatra de mormant stigmatul indubitabil al comunismului, nu ar fi drept. De altfel, Razvan Voncu spune in excelenta sa prefata ca Labis nu a fost chiar comunistul model despre care, in anumite perioade, au vorbit oficialitatile vremii. Desigur, asta nu inseamna nici ca Labis nu ar fi putut ramane loial crezului comunist, poate chiar indarjindu-se (inraindu-se) in convingerile sale.