Stefan Mihailescu-Braila juca table singur, cu un partener imaginar, si se oftica teribil cand pierdea. Stefan Mihailescu-Braila era zgarcit, dar uneori facea gesturi extrem de generoase. Stefan Mihailescu-Braila mergea cu gatul intins ca sa para mai inalt.
Se opunea organic surplusului de mijloace, bulimiei de artificii si cauta sa curete tot ce era in plus pentru a ajunge la intensitatea punctului zero, singurul care te poate naste nou cu fiecare rol. Suferea cumplit daca cineva ii spunea ca l-a recunoscut din primul moment in care l-a vazut. Ardea sa se reinventeze:’’Sunt un actor al acestor timpuri. Inceputul meu e semnificativ – la Teatrul Poporului. Anii mei de dat sunt multi, petrecuti pe scandurile unor scene de provincie. Am jucat acolo un numar insemnat de roluri: Dezertorul, Napasta, Badaranii, Mielul turbat, Inspectorul de politie. N-am avut parte sa studiez la Institutul de Teatru. Si asta a insemnat pentru mine o stradanie continua pentru insusirea meseriei. Am avut de luptat cu succesul, cu hazul pe care il starneam pe scena, cu efectul ieftin, si pot spune ca am reusit. Actor NOU inseamna om de cultura’’.
Puteti citi despre Stefan Mihailescu Braila, un actor mult prea putin cunoscut, inventator de personaje care au marcat teatrul românesc din ultimii 50 de ani, in cartea conceputa de Rodica Mandache - O carte atipica despre un actor atipic: Stefan Mihailescu-Braila. Cartea plonjeaza in amintiri stratificate si reface din bucati un actor dintr-o bucata. Un actor care a inteles ca a fi pe scena inseamna a-ti asuma un rol in societatea in care traiesti si a fi contemporan, ca mod de gandire, cu teatrul lumii.

Comments