Ceainaria din Cotroceni nu e noua. Dar e mereu o revelatie.
Dupa ce treci de usa care seamana cu intrarea din dos pentru o servitoare care nu e prea apreciata de stapani, ramai mereu putin asa, mirat. Sau ma rog, raman eu de fiecare data.
Incaperi cu lumina taman buna. Si muzica nici macar un decibel mai sus decat e ok. Ca sa o si asculti. Ca merita sa fie ascultata. E muzica sora buna cu ceaiul.
Dar ok ca sa apuci si sa vorbesti cu cine te-ai dus sa bei ceai acolo. Ca pana la urma ceainaria asta e un loc unde te ascunzi sa bei ceai cu cineva cu care vrei sa impartasesti lucruri. (citeste in continuare)
