Credeati ca va pacalesc, nu? Ca uit, nu? NOOOT. Cronica evenimnetelor de saptamana asta incepe. Sa va zic. Luni seara, in Piata Unirii, s-a dat startul celei mai luuuungi stafete din : Turul Gillette Phenomenon. 3000 de kilometri din toata Romanica noastra mare vor fi alergati de atleti pentru a dovedi cat  sunt de fenomenali, spun organizatorii stafetei. O sa va tin la curent cu deznodamantul;)

Marti am fost la film: Aventurile din Epoca de Aur al lui Mungiu si Hanno Hoffer, plus alti cativa regizori. Un film in “episoade” comico-dramatice, ale caror actiuni au loc in comunism. Mi-a placut filmul, desi nu m-am tavalit de ras. E foarte bine facut, iar legendele urbane ale anilor ‘80 – excelent alese. Vedeti ca s-a organizat un concurs, pentru a mai descoperi si alte povesti interesante din vremurile apuse.Detalii pe www.amintiridinepocadeaur.ro.

Tot marti si-a lansat colectia de primavara-vara 2010 designerul Claudia Castrase. Felicitari pentru colectie, Claudia, ne-au placut materialele fluide si linia retro.

Miercuri a fost la Plaza evenimentul Fashion Summit, cu hainute de iarna din celebrul mall de pe Bd. Timisoara.

Si joi, ne-am delectat la Carol Parc Hotel, cu gazda Camus, celebrul coniac. Distinsa si rafinata, bautura, cu o traditie de 150 de ani, este produsa deja de 5 generatii in familia Camus. Chiar m-a impresionat. Mi-a parut rau ca nu sunt barbat: l-as fi savurat in salonul meu, cu un trabuc bun alaturi.

Vorbim. Sa-mi spuneti pe unde va distrati in weekend.

In multe dintre filmele de astazi este invocat umorul ca salvare în fata rigorii “regimului asupritor”. Scene din “Amintiri din Epoca de Aur” releva înca o data lucrurile facute de fatada, “sa dea bine”. Astfel, ce nu se ridica la nivelul celor cerute de partid trebuie ascuns sau distrus. Filmul colectiv si episodic a lui Mungiu îmi (citeste in continuare)

S-au scurs patru zile din festival si deja s-au afisat voturile si rata participarii la eveniment. Voturile sunt prezentate sub forma unui clasament, insa acesta este pur subiectiv, asa ca nu ramane un indice clar al calitatii filmelor. In legatura cu festivalul si felul in care sunt distribuite filmele pe zile si locatii, un lucru foarte bun e ca unele filme se repeta. Astfel reusesti sa ajungi la filmele dorite in functie de cum iti programezi preferintele. Am observat ca descrierea unui film poate sa fie inselatoare, atractiva. De fapt asta ar putea sa fie unul dintre rolurile descrierilor la un festival, sa te faca sa vezi cat mai multe. Revin cu ideea din postarea precedenta care se referea la faptul ca cei care se inscriu la maratoane de filme asteapta o pelicula care sa le depaseasca pe toate, care sa trezeasca cele mai puternice sentimente. Din cele 15 filme vazute de mine pana acum doar 5 m-au emotionat, iar unul dintre ele a facut mai mult decat atat, insa nu as putea sa spun ca m-a dat pe spate. Subiectul ramane oricum in suspensie, pentru ca festivalul e deschis pentru toti, de aici si diversitatea sectiunilor care incadreaza genul. De exemplu, la sectiunea Umbre (sugestiv) ruleaza filme de groaza, filme pe care eu sper sa nu le inteleg niciodata si care sa ramana o parte a intolerantei mele in materie de cinematografie.

Cea mai mare prezenta de pana acum a fost la Amintiri din Epoca de Aur si la Gomorra. Daca tinem cont de promovare, locatie, conditii meteo etc. reusim sa ne explicam de ce la aceste doua filme au participat peste 1000 de oameni, iar la altele doar 16. Cea mai buna concluzie pe care poti sa o extragi din clasament si din prezenta la anumite pelicule e ca afli ce vrea publicul. Pana la urma pe asta se si bazeaza votul publicului.

Referitor la titlu si la cat de atragator poate sa faca acesta un film, discutia poate sa varieze in diferite zone. Daca ar fi sa fac un clasament al preferatelor mele de pana acum, as incepe cu: Thomas, Winnipeg-ul meu, Muntele despadurit, Marea Neagra si Cumplit de fericit. Daca ar sa ma iau dupa nume, probabil ca nu as da doi bani pe Thomas, insa el ocupa locul 1, deocamdata, in topul meu. Din discutii cu studenti ai artei cinematografice, critici si absolventi de scenaristica, s-ar zice ca am ratat niste filme grozave, insa o parte dintre ele pot sa le vad datorita felului in care sunt distribuite. Inca un motiv de liniste ar fi ca din cele 209 selectionate la TIFF, pe unele le-am vazut la Festivalul Filmului European. Amintesc doua dintre ele: Acasa si Anchetatorul. 

Pe data viitoare o scurta descriere a filmelor care consider ca merita vazute.