In atelierele de pe str. Ziduri Mosi, nr 25, puteti participa la cursuri de pictura, desen, colaj, design vestimentar, indiferent de varsta pe care o aveti. Programul cursurilor va tine cont de timpul dumneavoastra liber. Va stau la dispozitie profesori-artisti plastici consacrati. Inscrieri: 0722 142 070.

Draga mama,

azi am trecut prin oras. logic, de vreme ce-l locuiesc.

mai tarziu, am trecut si prin stirile de pe net.

in final, am verificat mail-ul.

de ce in ordinea asta, n-as putea spune. cert este ca, din martie, s-au anuntat sa vina asa: AC DC, Eric Clapton, John McLaughlin, Al di Meola, Pink Martini, Rammstein – Metallica – Slayer – in sfarsit, gasca Sonisphere, Haggard, Duke Ellington Orchestra, Jean Michel Jarre, Aerosmith, Gotan Project… deja mi-au dat lacrimile si ma tarasc pe jos intr-o stare complex compusa din entuziasm dar si din disperare. ce-am enumerat eu aici inseamna abia trei luni din an. aprilie, mai, iunie. trei luni!!! trei salarii. de cranberries care vin in iulie nici n-am zis nimic, mai ales ca dupa ei chiar nu prea ma omor. da dupa ailalti patruzeci, cam da.

asa ca, mama, te rog, vezi tu in debara, trimite-mi cortul al bun, cu foaie cauciucata, precum si un sac-doi de posmagi, sa fie de consum.

Va asteptati la asa o veste in seara asta superba de primavara?

Eu da. Stiam de saptamana trecuta, dar, vai, mi-a fost oarecum lene sa povestesc.

Din 29 martie, 3 ore de doua ori pe saptamana, pana pe 28 iunie, asta ar fi programul pentru prima sesiune.

“Optam pentru grupuri mici, pentru a crea o atmosfera confortabila si o interactiune cat mai directa. Nu lipsesc nici provocarile, discutiile, implicarea individuala, criticile constructive si dezbaterile. Intrebari si… raspunsuri.”, zice site-ul. Buna strategie – dat fiind obiectul de studiu. Special la acest curs este posibilitatea de a interactiona cu oameni din lumea filmului. Nu numai actori, nu numai regizori. Cursantii vor putea discuta cu sunetisti, operatori si editori de film si pot invata direct de la acestia ce inseamna o abordare profesionista a meseriei de actor. Simt ca pentru ultima fraza ar fi trebuit sa-mi prind un papion, ceva, la gat. Nu mi se potriveste. Concret:

Vor fi trei grupe de cate maxim 10 persoane:
Grupa A-cursuri luni si miercuri de la 10.30 la 13.30

Grupa B-cursuri marti si joi de la 18.00 la 21.00

Grupa C-cursuri sambata si duminica de la 10.30-13.30

Cursurile vor avea loc intr-o vila pe strada Constantin Coanda (numarul 18), aproape de Piata Romana.
Cum va puteti inscrie, vedeti aici.

Ceea ce nu e neaparat o stire. Asta e, ma duc sa ma culc, la loc.

Ma rog, daca insistati sa-l vizitati, e pe strada Lanariei, 93-95, in spatele liceului Sincai. Mi s-ar fi parut mai potrivit ca un magazin cu asemenea nume sa fie pe strada Fabrica de Glucoza, dar daca asa au considerat ei…

Asa. Ei au deci, acolo inauntru, de vanzare multe sticle cu alcool. Vin, vodca etc., dar mai ales vin. Din Romania, Chile, Italia, Franta, Grecia. Majoritatea la preturi ciudat de mici. Minoritatea – nu. Atat deocamdata, ca mai mult nu e.

P.S. pricomigdalele aparute, totusi la metrou Victoriei, mari cat roata carului, sunt de fapt un fel de turta dulce si nu seamana prea mult cu alea pe care le faceau la metrou Universitate.

Marti, 26 ianuarie, ora 11.00, in Piata Presei se dezveleste o statuie. Voi fi acolo si ma voi stradui din rasputeri sa o invelesc la loc. Macar la picioare, pe frigul asta e crima curata! Brr. Dublu brr, pentru ca statuia este statuia lui Lenin. Adica de ce, daca statuia e frumoasa, opera de arta etc. sa stea prin depozite sau prin mormane de fier vechi doar asa, pentru ca personajul care a inspirat-o nu mai e la moda? Zice asta Ioana Ciocan, autoarea “demersului independent si cu conotatii strict artistice”  a carui implinire o vom vedea marti.

Lucrarea este o replica a statuii lui Lenin care a “pazit” Piata Presei din 1960 pana in 1990, cand a fost daramata.  Dupa 20 de ani in care nimeni nu a reusit sa ia o hotarare si sa puna ceva in loc pe soclul ramas gol, Ioana Ciocan crede ca este momentul ca Lenin sa reintre in preocuparile noastre zilnice. Asa ca-l va aseza la loc, pe soclu. Deloc anormal, de vreme ce pustii zilelor noastre isi scriu Che Guevara pe tricouri si copiii se ameninta reciproc cu “vine Ceausescu si te ia”. E si asta o reactie.

Vrabiutele si gugustiucii fie cu el!

Un spatiu care incepe sa capete sens si utilitate. Targuri, expozitii, o cofetarie a carei disparitie a lasat cel putin un suflet indurerat, si-acum mai plang dupa pricomigdalele lor. Cea mai curata si ingrijita toaleta publica din Bucuresti. Si-acum o sa mai apara si un punct de informare turistica, mai mult decat binevenit. Eu cred ca e bine si ca e un semn clar si imbucurator de normalitate. Abia astept sa deschida.

Ce-au facut oamenii astia mancatori de Joe! Cica au ridicat o statuie. Pe-a Biker-ului Necunoscut, la 20 de metri in aer, cu 20 de baloane cu heliu. Uriase, normal.

Sunt curioasa ce a declarat statuia cand s-a vazut la loc, in siguranta, pe pamant. Si cum s-au simtit baloanele responsabile de toata povestea asta. si ce-au zis pescarusii de pe Dambovita cand au intalnit un biciclist in aer. L-or fi latrat si or fi sarit la glezne, cum fac maidanezii pe strada?

P.S.

Oare e potrivit sa le mai spunem cainilor fara stapan “maidanezi”, in conditiile in care nu prea mai avem maidane in adevaratul sens al cuvantului? Poate ar fi mai bine parcherezi, asfaltezi sau betonezi. Ramane tema pentru data viitoare.

Teatrul Ion Creanga a luat traista-n bat. Pentru ca nu avea unde sa se duca, o vreme a stat cu ea asa. Din fericire, Cinema Gloria l-a primit in camera de oaspeti. De sambata reincep spectacolele. Il gasiti cu casa de bilete cu tot, pe strada Bucovina, la numarul 6. Numar nou de telefon pentru rezervari: 021 317 85 90.

Primul spectacol jucat va fi “Un lup, o capra si trei iezi”. Chiar, pe-astia cum i-or fi transportat? Ca-n ghicitoarea aia cu lupul, capra, varza si podul peste care trebuie sa-i treci pe rand, pentru ca pana si podurile din povesti intra in reparatii?

later edit:

moara de hartie si-a gasit loc de joaca. primele vizite se fac pe coada maturii. voluntari?

na, ca la asta nu cred ca se mai astepta nimeni. O sa-mi rezerv si eu domeniul “torsulapisici.ro” si… vad eu ce fac din el.

eeee, dar moara de hartie e ceva mai mult decat un domeniu ciudat. Moara de hartie este, zice la ei pe site, o adunare de cetateni pasnici si prietenosi care vor sa faca hartie manuala, sa imprime si sa deseneze pe hartie, sa faca lucruri frumoase din ea, sa lege carti si agende obisnuite si neobisnuite. Cum am vazut la expozitiile lui dinu bodiciu, de exemplu.

Mai zice pe site ca, deocamdata, Moara de hartie e in Bucuresti si ca tot ea, moara, are nevoie de ajutor si ajutoare. Are ceva echipament, de pe vremea cand blocurile din militari nu erau nici macar un vis urat. Vedeti pe site cum dati de ei, pe facebook si pe twitter.

Poveste trista – Cladirea Teatrului Ion Creanga (Piata Amzei 13) a intrat in reparatii. “Desi am facut toate demersurile necesare, inca nu s-a gasit un sediu adecvat, si provizoriu, in care teatrul sa poata reprezenta marile titluri ale repertoriului sau, spectacole care au bucurat, de-a lungul celor 45 de ani de activitate, fara intrerupere, mai multe generatii de spectatori. In aceste conditii, activitatea noastra va continua, intr-o prima etapa, prin prezentarea spectacolelor din timpul saptamanii in spatii neconventionale – salile de festivitati ale unor scoli si gradinite din Bucuresti si din localitatile limitrofe.” Cam asta ar fi situatia, asa cum a fost prezentata de echipa Teatrului Creanga.

Daca aveti vreo sala – hala – camera mai mare mostenita din mosi stramosi prin vreun colt de Bucuresti, poate ii puteti ajuta. Noroc!