Este vorba despre un proiect pentru hoteluri, cafenele/baruri/cluburi sau restaurante. Inregistrezi carciuma pe site-ul linked to green, Ei iti aduc niste recipiente in care tu ai grija sa pui separat sticlele goale, hartiile sau peturile, stabiliti de comun acord o zi si o frecventa cu care Ei sa vina sa goleasca recipientele si cam asta-i tot. Scapi de o cantitate considerabila de gunoaie si ajuti, pe ici, pe colo, planeta sa respire mai usor.

“Nu e ceva bun, e ceva normal” – vorba lui Voicu Radescu, managerul Green Hours – premianti cu coronita in acest proiect pentru participarea entuziasta .

Hai, ca-i simplu!

A iesit cel de-al treilea Saga: Eclipsa. Nu filozofam prea mult, pentru ca orice as spune, voi cei care cititi cartile apartenente (dar nu neaparat), oricum veti merge sa vedeti cum poate sa se incheie incredibila poveste cu vampiri (asta daca se incheie).

Nu v-am spus ca e incredibil de previzibil? Cred ca nu prea se tine cont de asta. E prea mare suspansul. Aceasta sursa fantastica nu mai seaca, fascinatia nemuririi mereu se activeaza in noi. Pe langa mitul cu nemurirea se intampla sa fie si diferenta de specie dintre cei indragostiti. Asta prindea probabil inainte de “Frumoasa si bestia” (pe ea o cheama Bella, sugestiv, nu?).

Sa-mi fie iertata lipsa de romantism, dar eu as folosi ca injuratura (ca sa fiu in tema) “iubi-te-ai c-un vampir”. S-au pus bilete in vanzare cu mult timp inainte ca filmul sa fie lansat in cinematografe. Asta trebuie sa spuna ceva despre public si asteptarile distribuitorilor. E o chestiune chiar mai mare decat la filmele cu si despre sex. Chiar asa, vampirii astia cum s-or fi iubind?

Duminica, 4 iulie, fanii lui Horia Brenciu il vor putea urmari pe acesta intr-un concert care va avea loc in Liberty Center. Spectacolul va incepe la ora 19:00 si va continua, in The Vesper, cu o sesiune de autografe.

Sau cum mi-a fost mie, mai exact.

In mod neasteptat, concertul a inceput la ora anuntata, asa ca am ratat-o pe Martina Topley-Bird. Desi a facut treaba buna in trecut cu Tricky, si a colaborat frumos cu Massive nu mi-a parut rau, m-am pastrat pentru main act.

In 2008, din cate tin minte, 3D si Daddy G nu au fost prea comunicativi cu publicul, lasand ecranul cu proiectii sa trimita mesajele melodiilor. De data asta, au multumit dupa aproape fiecare melodie, 3D mai ales, vorbind constant cu publicul. Era destul de clar ca se simtea in largul lui si se distra. Chiar a multumit oamenilor ca au dat banii pe bilet in aceste vremuri de restriste financiara. Daddy G, mai serios, mai rezervat, dar cu o prezenta scenica imposibil de ignorat, a fost a man of few words, dar fiecare din aceste cuvintele au produs isterii in randul publicului, in speta cel feminin.

Au cantat in mare parte piese de pe albumul Heligoland (Girl I love you, Atlas Air, Splitting the atom), dar si hituri mai vechi care au incantat peste masura  publicul :Teardrop intr-o varianta noua, mai suava, mai putin zdruncinanta, mie nu mi-a placut dar, hei, e Teardrop, nu faci nazuri; Mezzanine, Risingson, Karmacoma, Safe from harm cu proiectii despre libertate, Unfinished Sympathy si Angel. Dar ce Angel, cred ca a fost momentul de apogeu al concertului: multime in extaz, tipete, headbanging, all your typical concert attire.

As mai zice de Horace Andy (in afara de vocea-i care a completat minunat atatea melodii) ca era un mosulet simpatic, intr-o camasa neagra cu accente de discobol, care dansa leganat, calm si groovy. Cand am ascultat prima data Heligoland, desi scosesera deja la inaintare EP-ul Splitting the atom, am ramas in cap cu Girl I love you, piesa care am vazut ca era foarte indragita si de cei prezenti la Zone Arena. Si a propos de asta, biletele in A = total win! Am inteles ca cei din B au avut o vedere cam din fundul gradinii si alte conditii nu prea dragute. In A nu se statea la coada la bar, lumea civilizata, se misca, dar nu se inghesuia, la baie nu am poposit, si nici de refill nu-mi mai ardea in miezul concertului.

Urat insa ca nu au facut bis. Nici cand fanii au inceput sa bata cu picioarele in placaje, mai ceva ca la Polivalenta, nu s-au lasat intorsi din culise. Ne-au stins luminile si au bagat muzica de lift si hai acasa, sa mai bagam un youtube, ca parca mai mergea o melodie-doua-sapte.

Inceputul lunii iunie a consemnat aparitia ultimului album full-length semnat de celebrii The Chemical Brothers, intitulat “Further”. (citeste in continuare)

Site-ul oficial Subcarpati

Miercuri 30 iunie  2010
ora 24,00    Păcală – regia Geo Saizescu
ora 02,00    Balul de sâmbătă seara – regia Geo Saizescu

Joi 1 iulie
ora 24,00    Secretul lui Bachus – regia Geo Saizescu
ora 02,00    Secretul lui Nemesis – regia Geo Saizescu

Vineri 2  iulie
ora 24,00    Declaraţie de dragoste – regia Nicolae Corjos
ora 02,00    B.D. în acţiune – regia Mircea Drăgan

Sâmbătă 3  iulie
ora 24,00    Extemporal la dirigenţie – regia Nicolae Corjos
ora 02,00    B.D. în alertă – regia Mircea Drăgan

Duminică 4 iulie
ora 24,00    Liceenii – Rock & Roll – regia Nicolae Corjos
ora 02,00    B.D. la munte şi la mare – regia Mircea Drăgan

Luni 5 iulie
ora 24,00    Astă seară dansăm în familie – regia Geo Saizescu
ora 02,00    Crucea de piatră – regia Andrei Blaier

Marţi 6 iulie
ora 24,00    Drumul oaselor – regia Doru Năstase
ora 02,00    Trandafirul galben     – regia Doru Năstase

Miercuri 7 iulie
ora 24,00    Misterele Bucureştilor – regia Doru Năstase
ora 02,00    Colierul de Turcoaze – regia Gheorghe Vitanidis

Joi 8 iulie
ora 24,00    Masca de argint – regia Gheorghe Vitanidis
ora 02,00    Totul se plăteşte – regia Mircea Moldovan

Vineri 9 iulie
ora 24,00    Răzbunarea haiducilor – regia Dinu Cocea
ora 02,00    Haiducii lui Şaptecai – regia Dinu Cocea

Sâmbătă 10 iulie
ora 24,00    Săptămâna nebunilor – regia Dinu Cocea
ora 02,00    Zestrea domniţei Ralu – regia Dinu Cocea

Duminică 11 iulie
ora 24,00    Buletin de Bucureşti – regia Virgil Calotescu
ora 02,00    Căsătorie cu repetiţie – regia Virgil Calotescu

Philippe Cohen Solal, Eduardo Makaroff si Christoph H. Müller au concertat vineri, 25 iunie, la Sala Palatului, in fata a 3500 de fani. Concertul a facut parte din turneul de promovare al celui mai recent album, “Tango 3.0”, un album care imbina melancolia bandoneonului cu biturile moderne. Fanii s-au pregatit din timp pentru intalnirea cu idolii lor, organizand un Flash Mob Tango care a adus in fata Salii Palatului 12 cupluri formate din reprezentanti ale principalelor scoli de tango din Bucuresti.

La ora 20:15, trio-ul a intrat pe scena, alaturi de Lalo Zanelli, la pian, Facundo Torres la bandoneon, Ananta Roosens la vioara si solista Claudia Pannone. Recitalul a inceput cu piesa „Cuesta Abajo” si a continuat cu piesele “Epoca”, “Divan”, “Tango Square”, “Rayuela”, “Una Musica Brutal”, “Tu Misterio”, “De Hombre a Hombre”, “Toda mi Vida”, “Mi Confesion”, “Diferente”, “La Musica de Siempre”, “El Mesajero” si “Panamericana”. Spectacolul s-a incheiat cu cei 3500 de spectatori in picioare, dansand pe ritmurile piesei “Immigrante”.

MNAC urmează pașii descriși de expoziția anterioară, Paris/Design en mutation, cu MatériO/Inspired by nature, o suită de materiale și tehnologii care se bazează pe comparația naturalului cu artificialul.  Materialele găsite în natură combină multe proprietăți inspiraționale (miniaturizare, hibridare, adaptabilitate).  Autorii au elucidat componentele de bază și  principiile de construcție selectate de evoluție pentru a propune materiale mai durabile, eficiente și care respectă mediul înconjurător. Printre acestea se numără un gel pe bază de apă care poate lua locul siliconului, bateria “verde” ultra-subțire, mărime A6, chipsuri de hârtie cu diverse arome pentru adepții junk food care nu vor să ia în greutate, pielea fluorescentă pentru jachete trendy și multe alte materiale cu denumiri ciudate, dar cu multiple aplicări în viața de zi cu zi.

Spre sfârșitul săptămânii, pe 1 iulie Recycle Nest deschide expoziția Recycle Frame a lui Andrei Ciubotaru. Artistul dorește o reinventare a noțiunii de cadru, ramă, integrând-o în opera de artă propriu-zisă. Reciclând rame vechi sau creând forme noi din materiale inedite, acestea devin ele însele opere de artă independente, ca noi dimensiuni ale operelor inițiale.