Dar undeva mai in spate, sa nu deranjeze cursurile de balet. Julien Dupont, motocicleta lui, cativa busteni si niste cauciucuri fac spectacol maine, 29 noiembrie, de la ora 12.00. “Expert in cascadorii urbane si realizator al celui mai aplu show moto de televiziune din lume, Ride the World; unul dintre cei mai cunoscuti rideri de freestyle si trial moto din lume” – el este Julien Dupont, in caz ca va intrebati. Are 29 de ani, este nascut la Lyon si s-a plimbat cu motocicleta de la varsta de sase luni, la vremea aceea prin bunavointa tatalui sau.  Aici puteti vedea ce de prostii stie sa faca, iar aici gasiti un mini-interviu de toata frumusetea.

Sambata si duminica e plantare pe bune. Fara teve, fara Maricica in tocuri si mini, legata afectuos cu funia de un copac. Fara mesaje patetice de responsabilizare – “cetateni, iesiti cu sapa!”
Proiectul apartine Terraecologica Pana acum au plantat… hmm.. greu de numarat, cred ca se apropie sau chiar depasesc lejer 100 000 de puieti de stejar, salcam si alte copacioase. Dincolo de scopul inaltator al salvarii planetei, o sa te alegi cu o zi de stat in aer liber, cu oameni noi care au cam aceleasi preocupari ca si tine sau cu prieteni cu care nu te-ai mai vazut de o gramada de vreme. Daca ti-e dor sa vezi cer, ierburi, pamant, o sa-ti placa. Febra musculara e garantata, asa ca sa nu-ti para rau ca n-ai mers la sala.

Plantari se fac sambata si duminica, 28 si 29 noiembrie, la Dragomiresti Vale. Loc de intalnire: la iesirea de metrou Gorjului (Militari), in statia de microbuze de langa piata, la ora 09.00. De intalnit cu: Simona Cretu – 0729019953, simona_dragusanu@yahoo.com.
Recomand haine de scandal, bocanci, apa si sandvisuri. Si aparate de fotografiat, of course.

S-au dus, ca toate lucrurile bune. NU mai sunt pricomigdale in pasaj la Universitate, cum nu mai este nici cofetaria (cu personal infect) care le vindea. Ma scuzati, ma duc sa plang intr-un mop.

Vai.

Cum iesi de la Muzeul Taranului Roman, faci stanga, traversezi, si mergi dreapta pe Mihalache. Si, in cativa metri, ura! Dai de fast-food “La carbuni“. Eu am dat ieri seara, cand era inchis. Carbunii se stinsesera si numai neoanele mai clipoceau, a somn. Pe peretii exteriori scria ce chestii de mancare poti gasi inauntru, precum si o adresa de e-mail la care poti trimite comenzi. Sigur ca, in cazul asta, n-am notat nici adresa, nici felurile de mancare, pentru ca am zis ca nu trebe. Tin minte site-ul, google si gata. Doar ca site-ul este, deocamdata, in constructie si in rest, pe net, n-am aflat decat ca – dar asta e o veste mare! – “La carbuni” au cautat, candva prin octombrie, saormari: “Full-time, Middle-level experience (peste 3 ani)”.

Hmmm… daca dai click pe “toate anunturile companiei”, scrie ca domeniul lor de activitate este “administratie/guvern”. Nici nu stiu de ce sa rad mai intai.

In fond, ce poate gati un om pe carbuni? E asa de greu de imaginat? Eu zic c-or fi chestiile obisnuite. Ca-n Sindbad Marinarul. Acum e post, deci n-are ce sa strice.

Nici n-au plecat bine cocorii si hatz! Se-nfatiseaza-n Cismigiu Moooos Craaaciuun cu pleeete daaalbe. E. Nu chiar acum, dar din 4 decembrie sigur. ArCub trimite un detasament special de creaturi de basm sa patruleze aleile din Cismigiu, cu scopul bine determinat de a-i convinge pe bebelanii bucuresteni sa “Creada in Mos Craciun!”.

In 4 decembrie o sa fie concert Rice Choir, gospel. Parcul va fi decorat de scenograful Dragos Buhagiar. Teatru, magie, Marian Ralea si trupa Abracadabra sunt pe lista de program. Serile – colinde si concerte. Program pe zile aveti mai jos.

(citeste in continuare)

Se mai intampla. O sa fie pe 25-26 noiembrie, la Nottara. Ora de incepere a spectacolelor este inca in discutie.

Repetitiile au inceput in septembrie 2009. Au lucrat la asta 109 de detinuti din Penitenciarele Arad, Baia Mare, Bistrita, Botosani, Brasov, Cluj, Craiova, Galati, Iasi, Gherla, Oradea, Satu Mare, Targu Jiu, Targu Ocna, Timisoara si Poarta Alba, impreuna cu 14 tineri artisti-coordonatori, ajutati de personalul penitenciarelor.

Doua piese, “Haina de om” si “A fost” sunt scrise de un fost detinut. “Poveste de neuitat” este jucata de copii de la un centru de reeducare. Povestea este despre ei.

Acum o vreme am fost la “Orasul e al nostru”, piesa de teatru cu detinuti de la penitenciarul de maxima securitate Colibasi, gazduita de Teatrul Odeon. Mi-a placut, fara exagerari. Intrarea este libera.

A aparut, definitiv, ReflectArt – o mica scoala de pictura, desen, modelaj si sculptura. Probabil o sa le enumere ei pe site, cand va fi gata. “Ei” = studentii-extraterestrii care s-au hotarat sa-si rupa o bucata de oras pentru ei si bucuriile lor.

Deocamdata au in meniu “cursuri, expozitii si discutii cu si despre arta” intr-un sediu nou, o casa normala si prietenoasa pe strada Parfumului, la numarul 13.
Acolo o sa fie sambata, 14 noiembrie, expozitia si party-ul de casa noua, cu trei scene pentru concerte: psy/goa, ambiental si electric. Vernisajul expozitiei incepe la 17.00 si are intrare libera, la party se vine de la ora 23.00, iar intrarea este 15 lei. Foarte bine, abia astept!

si party! Suna mai bine “Cupa romana de poker”? Parca nu are nici un sens. Nu prea ma descurc. O sa consult un specialist.

Asa. O sa fie maine seara, miercuri 11 noiembrie, in Elements Herastrau – “glam&electric atmosphere” zi ei ca o sa fie, cine stie cum o fi aia? Nu-i bai, ne concentram pe ce stim: o sa vina campionul mondial la poker Chris Moneymaker si o sa poti lua loc la masa speciala pentru demonstratii, ca sa-i urmaresti fiecare miscare.

Rezervari puteti face la 0734 123 456 si rezervare@elements.ro, dupa cum, tot acolo, puteti sa cereti si lamuriri suplimentare, pentru ca, pe mine una, subiectul poker ma depaseste si o sa inchei povestea fix aici.

Pe strada Mihail Georgescu, in spatele Mega Image de la Hala Traian, a trecut un geniu.

Candva, poate intr-o zi mohorata de toamna, cum e asta de azi, frumoasa, totusi, in felul ei, un om a intrat in brutaria de la numarul 25. Nu si-a scos nici macar haina. Nu s-a sters pe picioare, pe presul de la usa. Noroios si cu apa siroind de pe umbrela direct pe pardoseala (deja personalul brutariei il ura de moarte), a trecut in spatele tejghelei, a bagat capul in culise si le-a aruncat painarilor un “ma baieti, ce-ar fi sa faceti, din coca de paine, covrigi pe care sa puneti sare si mac?”.

Un moment scurt, dar de o maretie incontestabila. Omul s-a rasucit pe calcaie, a iesit din brutarie si s-a pierdut in neguri. In urma lui, brutarii si brutaritele au ramas incremeniti o vreme. Apoi s-au pus pe treaba. Fiinte nerecunoscatoare, au botezat produsul proaspat iesit din cuptor “covrig cu sare”. Nimic care sa aminteasca de strainul fermecat. Nimic care sa-l diferentieze de banalii covrigi cu sare si mac pe care-i gasesti pe toate drumurile, tarabele, vitrinele.

Covrigul cu mac si sare de la brutaria de pe strada Mihail Georgescu, 25, castiga detasat cursa “Cel mai bun covrig”, fara sa aiba nevoie de nu stiu ce strategii de marketing. Are gust de paine proaspata, coaja crocanta, dar nezgarietoare, miez pufos, o gramada de mac si de sare si e de dimensiunea a doi covrigi obisnuiti. Bate la fund covrigii clasici, prefierti.

Personal, imi aminteste ca gust de colacii pe care-i cocea bunica mea in casa, cand facea paine. De doua saptamani aman sa povestesc despre ei pentru ca as fi vrut sa pun si o poza. Din pacate, de fiecare data imi amintesc de poza abia dupa ce i-am mancat.