Doamnelor si domnilor, va anuntam inceperea unui festival de film care are sa va provoace secretii sudoripare, adrenalina si stari limita. In viziunea filosofului Edmund Burke, sursele sublimului sunt instinctul de aparare al omului aflat in primejdie si emotiile produse de spaima, durere, neliniste etc. Conform filosofului irlandez, puteti sa intrati direct in teava cu scurgeri de sublim pentru ca festivalul aduce filme de groaza, tensiune, o alta privire asupra artei cinematografice.

THE EYE
(Gin Gwai)
Hong Kong, Singapore 2002. Regia: Oxide Pang Chun,  Danny Pang.
Cu: Angelica Lee, Lawrence Chou, Chutcha Rujinanon, Yut Lai So, Candy Lo, Yin Ping Ko, Pierre Png.
Drama.
Unei fete nevazatoare i se face transplant de cornee, pentru a-si recapata vederea. Operatia, insa, pare sa o faca sa vada chiar mai mult decat ar fi trebuit: acum poate vedea fantome. Iar unele din ele sunt de-a dreptul neprietenoase. Tanara incearca sa afle de unde provine corneea si scoate la iveala povestea posesorului.
Scala (vineri, 19.30)

(citeste in continuare)

CONCURS INCHIS – Trimite trei etichete de bere si doua capace de borcan de zacusca si Sapte Seri… Ba nu! Trimite cate un bax de cola pentru fiecare angajat Sapte Seri si… Eeee, asa mai merge. Incep sa se auda aplauze in public.

Nu, nu, nu! Concursul e asa: Imagineaza-ti ca ai fost la cursul “Atelier de scriere creativa – Arta fictiunii si creativitatea“, sustinut de Claudia Postelnicescu la Fundatia Calea Victoriei. Apoi, scrie-ne cum a fost. Textul trebuie sa aiba maxim 1500 de caractere. In rest… povestea va apartine. Fie ca v-au rapit extraterestrii, ca profesoara era ea insasi extraterestru, sau ca voi erati verzi, lunecosi si i-ati mancat pe toti ceilalti cursanti, trimiteti povestea voastra si, daca e cea mai buna, o premiem. Cu participarea gratuita la acest atelier de scriere creativa pe care stiu ca-l asteptati de ani de zile. Se vede dupa fetele voastre, inutil sa va eschivati.

Ok, pana joia viitoare, 25 iunie, asteptam povestile voastre pe mail, la concurs@sapteseri.ro, specificand in subiectul mailului “concurs scriere creativa”.

Vreau nu vreau, de cate ori aud [de] Gogol Bordello, numai la dezmat, petreceri si haos ma gandesc. Daca ati fost acum doi ani la concertul lor de la Arenele Romane si stiti ce se poate face cu o galeata rosie, nu e greu sa intelegeti de ce.

Pe 17 iunie, seara, il astept la Teatrul de Vara din Herastrau pe domnul capitan de vas cu vioara-schelet, pe cele doua pisico-asiatice cu tamburina, pe Eugene Hutz si ceilalti.

Important: concertul trebuia sa aiba loc la Arenele Romane, dar se va intampla, pana la urma , la Teatrul de Vara din Herastrau.

Club Control se lauda ca va gazdui afterparty-ul oficial pentru concertul Gogol Bordello. Invitatul Dan Handrabur (Shukar Collective) se va ocupa de amestecul vrajitoresc de ritmuri balkanice, gypsy, raggae impanate cu sonoritati electro, trip-hop si down tempo ce va constitui baza sonora a noptii. Cine stie sa strige “Party!” mai bine ca GB?

Ziua de 5 iunie a adus iubitorilor de arta ocazia de a petrece cateva ore “la inaltime” , in lumea zgarie-norilor new yorkezi. Prin dubla expozitie a fotografului Cornel Lazia si a designerului Carmen Secareanu, SKYY 90 si The Place au incercat sa arate publicului partea nevazuta a orasului care nu doarme niciodata. Fotografiile lui Cornel Lazia, dar si creatile arhitecturale ale cunoscutului designer Carmen Secareanu au lasat in urma aglomeratia marelui oras, oferind celor 100 de invitati o experienta turistica placuta. Printre oaspetii prezenti la evenimentul organizat de SKYY 90 si The Place concept store s-au numarat si Iulia Dobrin, Andreea Esca, Gianina Corondan, Ovidiu Buta, Adelina Ivan, Alex Galmeanu sau Gabi Hirit, veniti sa traiasca o seara new yorkeza.

Incepem. De maine dimineata si pana duminica, 14 iunie, nu ne mai oprim. Come Hell or High Water!   Trei zile, strada Arthur Verona n-o sa vada roti de masina, ci doar pantofi, degete goale si sandale prietenoase.

La Street Delivery 2009 o sa insiram margele, legam carti cu Dinu Bodiciu, invatam copiii sa deseneze si sa se catere pe sfori, cascam gura la papusari si, pe seara, ne adunam la concerte.

La “Hotii si vardistii” nu ma bag, imi amintesc de niste tufisuri necooperante si cateva ziduri inexplicabil de colturoase. Astept insa cu entuziasm “Matele incurcate” si “Ratele si vanatorii”. “Sticluta cu otrava” nu stiu de ce nu e in program, dar “Leapsa”, ah, de cand asteptam sa joc leapsa pe strazile din Bucuresti!

Mai avem in program plimbari cu ghid prin Parcul Ioanid, proiectii de film si scurt metraj, expozitie foto de arhitectura si moda, discutii despre etnia roma cu Ciprian Necula si cam tot ce poate avea legatura cu un oras. Programul complet Street Delivery include si batai cu apa. Optional/accidental.

Festivalul s-a terminat oficial la Cluj, dar se continua prin anumite filme care au facut parte din festival. Filme care intra in cinematografele din toata tara. La Bucuresti referiri directe la TIFF se fac in 3 locatii: Sala Elvira Popescu, Muzeul Taranului Roman si Romexpo (Pavilionul 13). Pentru cei care nu au prins din plin agitatia festivalului, pot sa faca o recuperare acum fiind scutiti de filmele care nu prea au prins la public. Printre numeroasele filme bune aduse la Bucuresti se afla si unul dintre castigatorii trofeului Transilvania: Nord.

Bookfest 2009 (citeste in continuare)

Fundatia Calea Victoriei si Atelier Photon n-au nici un chef sa intre in vacanta. De-aia pe 11 iulie au hotarat sa inceapa Scoala de fotografie de la Viscri.

Cine e Viscri? Viscri e un sat. Ce face el? El face bine. Chiar foarte bine, mai ales ca adaposteste una dintre cele sase biserici sasesti fortificate intrate in patrimoniul UNESCO. In afara de asta, la Viscri poti vedea gospodarii ca acum un secol – curte si acareturi, iar in interiorul caselor gasesti fotografii, obiecte decorative si mobilier traditional original. Il gasiti undeva intre Brasov si Sighisoara.

Ce e cu fotografia? Cu fotografia e asa: timp de 7 zile, fotograful Marius Iacob va sustine ateliere teoretice si practice si va pune la dispozitia cursantilor un studio foto amenajat cu echipamentul personal. “Tabara se va desfasura sub forma unui workshop intensiv care va cuprinde seminarii teoretice, activitati practice de documentare a zonei, vizionari si analize de fotografie si film intr-un decor ofertant vizual.”

Premiantii scolii de la Viscri isi vor putea expune cele mai bune lucrari la o expozitie ce va fi organizata special in toamna.

Pentru detalii, folositi cele ‘jde mii de linkuri cu care am avut amabilitatea sa presar acest post. Enjoy!

E marti si parca am vrea sa prelungim weekendul… (o mica vacanta merge mereu prelungita, nu?).

Azi, pe seara, eu zic sa mergem in The Silver Church, la Casa de Cultura  a Studentilor. Acolo va avea loc lansarea oficiala a dublului album de muzica si poezie Lumea de roua.
Protagonistii albumului sunt  Mircea Rusu Band, Maia Morgenstern si  Adrian Pintea.

Lansarea va debuta cu o conferinta de presa la ora 19.00, la care vor participa Mircea Rusu, Maia Morgenstern, Ion Caramitru, Lavinia Pintea, Iuliana Tudor si alti invitati si va continua la ora 21.00 cu un concert  extraordinar Mircea Rusu Band  impreuna cu  Maia Morgenstern si Ion Caramitru.
Concertul reprezinta un omagiu adus regretatului actor, poet si cantautor Adrian Pintea, de la moartea caruia se implinesc doi ani .

Ce ziceti, ne vedem acolo?

1. Apocalipsa dupa soferi. Organizatorii au luat in considerare importanta subiectului, poate de aceea intrarea in cinematograf a fost libera. Filmul este exhaustiv, spune lucruri despre traficul din Bucuresti, chestiuni pe care tranzitorii cotidieni ai capitalei le stiu cel mai bine. Faptul ca se refera la Bucuresti in mod special nu restrange aria de interes. Traficul ingreunat, ambuteiajele, nervii au devenit ceva la ordinea zilei si in alte orase mari din tara. Felul in care este prezentat (documentar jumatate dramatic- jumatate comic) te face sa oscilezi de la o stare la alta brusc, te face sa consitentizezi cat de frustrant e sa pierzi zilnic zeci de minute stand blocat cu masina in oras. Filmul e mai mult decat o  constatare, o aducere in fata a unei probleme mari, a responsabilitatii pe care trebuie sa ti-o asumi la volan. Pentru multi soferi, indicatoarele, liniile de tramvai, marcajele si alte componente rutiere sunt lipsite de sens. Motiv pentru care denumirea de jungla urbana este bine-meritata. “Castiga ala care are mai mult tupeu”. In ultimii 17 ani, numarul masinilor a crescut in Bucuresti de la 100.000 la 1.200.000, iar  in tara numarul creste cu 130.000 pe an. Odata cu cresterea numarului masinilor creste si numarul accientelor si al mortilor. Filmul este dedicat lui Cristian Nemescu si Andrei Toncu. Cred ca nu mai e nevoie sa spun de ce.

2. TIFF-ul sustine o campanie de salvare a cinematografului Republica, al carui public a scazut considerabil in ultimii ani. In 2009, holul de la intrarea in cinematograf a ajuns sa fie folosit drept spatiu de deschidere pentru vanzarea produselor de lenjerie intima si alte articole vestimentare! Insa nu e cazul si in aceste zile. Ieri, 4 iunie, Cinema Republica a fost iar neicapatoare la difuzarea filmului “O istorie completa a esecurilor mele sexuale”. Mentionez faptul ca aceasta a fost cea de-a doua vizionare in cadrul festivalului, deci poate se va gasi un motiv pentru care va rula si a treia oara. Nu vreau sa intru in detalii, insa sexualitatea prezentata intr-un documentar semiartificial prinde la public foarte bine (nu degeaba tabloidele sunt pline de scandaluri sexuale). Regizorul, Chris Waitt, face un film despre viata lui personala (cel putin asta spune): el ajunge sa fie singur si, mai mult, are probleme de erectie. Situatiile, bufoneriile si esecurile lui provoaca rasul de multe ori pe tot parcursul filmului, insa nu conving veridic. Poate ca publicul nici nu cauta ca relatiile lui, diferitele experiente mai mult sau mai putin comune sa fie reale, ci doar expuse… comparabile.

3. Ieri a fost o zi buna pentru film, iar pentru cei prevazatori a fost o zi si mai buna daca si-au luat din timp bilete la Politist adjectiv. Ultimul film a lui Corneliu Porumboiu, proaspat intors de la Cannes – unde a fost si premiat – a fost la mare cautare. Aduc iar in discutie partea avantajoasa a felului in care au fost programate filmele pe zile. Mai exact, pentru cei care nu au prins loc in sala ieri, il pot vedea astazi.

4. Urmatoarea atractie a festivalului este premiera mondiala a filmului Home regizat de Yann Arthus-Bertrand, produs de Luc Besson ?i narat de Glenn Close. Evenimentul, co-organizat de MaiMultVerde, cu sprijinul Eco-Rom Ambalaje ?i cu sustinerea Cod Verde, are loc astazi la Cinema Republica, la orele 18.00. Primii 200 de spectatori care vor aduce deseuri reciclabile si le vor depozita in containerele amplasate in fata cinematografului vor intra gratis la film.

Corespondenta de Cristian Grecu

In APERITIFF (revista cotidiana pe durata festivalului), apar diverse informatii despre ce urmeaza, despre filmele care trebuiesc vazute, regizori, expozitii, parerile spectatorilor, votul publicului, mai pe scurt: cam ce ne intereseza pe ziua respectiva la TIFF. E bine de stiut ca apar si interviuri cu oameni care au un cuvant de spus in organizare si – poate cel mai important- in alegerea filmului castigator. Ieri a aparut un interviu cu actrita Assumpta Serna, membra a juriului TIFF. Membra a Academiei de Film European, membra a Academiei Americane de film, autoare a unor carti despre actorie. Este intrebata ce inseamna pentru ea un film bun, iar raspnsul ei este: “In primul rand, trebuie sa ma incite, sa nu fie plictisitor. Sa contina lucruri veridice. Nu-mi plac filmele care se indeparteaza prea mult de realitate. Imi plac povestile simple, care trebuie sa fie spuse. Imi place sa vad pasiune intr-un film.” Chiar daca as fi vazut toate filmele care sunt incluse in competitie, acest gen de raspuns nu mi-ar da niciun indiciu in legatura cu criteriile de departajare sau selectie a filmelor. Daca faptul ca un film nu este plictisitor este considerat criteriu ce il clasifica film bun, consider ca e de prisos un astfel de argument. Ma intreb daca un film de Haneke – deosebit din punctul meu de vedere- este plictisitor pentru ea, acolo unde un cadru sta nemiscat minute in sir. La fel stau lucrurile in ce priveste Kagemusha, un film lung, dar foarte important in istoria cinematografica, din punct de vedere al imaginii (Akira Kurosawa). Genul de filme in care constructia tensiunii se bazeaza pe cadre lungi in care nu se intampla nimic. Poate ca avem nevoie de o definitie a ceea ce inseamna “plictistitor” in viziunea juriului.

Corespondenta de Cristian Grecu