Ceainaria din Cotroceni nu e noua. Dar e mereu o revelatie.

Dupa ce treci de usa care seamana cu intrarea din dos pentru o servitoare care nu e prea apreciata de stapani, ramai mereu putin asa, mirat. Sau ma rog, raman eu de fiecare data.

Incaperi cu lumina taman buna. Si muzica nici macar un decibel mai sus decat e ok. Ca sa o si asculti. Ca merita sa fie ascultata. E muzica sora buna cu ceaiul.

Dar ok ca sa apuci si sa vorbesti cu cine te-ai dus sa bei ceai acolo. Ca pana la urma ceainaria asta e un loc unde te ascunzi sa bei ceai cu cineva cu care vrei sa impartasesti lucruri.

Eu mor dupa camera aia in care stai ca intr-o cuseta de tren cu paturi supraetajate. Te cocoti acolo sus, impletesti picioarele turceste. Apropii capul de capul persoanei cu care te-ai urcat in tren. Si dai drumul la vorbe.

Alegi un ceai cu nume care promite sa faca minuni. Uite, de exemplu eu am ales Take It Easy, pentru ca am niste dileme acum si am nevoie de indemnul asta. Doar ca uitasem. Si cand a venit sa mi-l aduca si mi-a zis Take It Easy, m-am uitat urat la ea. Cum isi permite?

Dar mai suna bine si Body & Soul, mi-ar prinde bine reparatii la ambele categorii. Sau Good Harvest, ca nu asta vrem toti, in general, asa? Ceiaul ca o bere, care e rece, asta cand ne e sete. Si bineinteles Christmas Tea, pe care o sa-l comand negresit cand ne apropiam. Toate ceaiurile costa intre 7 si 10 lei, pret pentru care primesti o cantitate respectabila.

Cuvintele se iau de mana si se imprietenesc cu mirosul fierbinte care iese de prin cesti. Da-mi putin de la tine. Hai sa vezi cum e la mine. Mmmmm. Ce bine ai ales. Si nu stiu cum, iesi de fiecare data destul de fericit.

Poate ati uitat de ea. De ceainaria Cotroceni. Pentru ca a fost vara si am vrut sa ne fosneasca frunze deasupra capului.

Dar uite cum e afara. Si daca avem de dezbatut cu cineva dileme dulci, care nu duc nicaieri, ia sa mai dam o raita. In tren e cald si bine. Si toti calatorii sunt civilizati si respecta linistea. Beau ceai pe soptite.